Teoria victoriei
0Pentru că lumea în care ne aflăm seamănă din ce în ce mai mult cu un spectacol, cu actori, regizori, oameni de culise, mânuitori de sfori, cronicari, ușieri, purtători de chei pentru închis și deschis sala de teatru, precum și multă, multă recuzită, putem spune și că războiul din Ucraina este o dramă care se scrie din mers, nu știm câte acte va avea, nu știm finalul.
Ar fi trebuit să spun ”tragedie”, dar asta ar presupune că ar rămâne prea puțini spectatori în sală, așa, ”dramă” este un termen care permite și momente de acțiune, și pauze, și o anumită detașare, până la urmă la război e ca în viață, sunt și perioade în care totul devine suportabil, dacă te obișnuiești să trăiești astfel.
Și să spui replicile potrivite pentru acest moment în timp al spectacolului, cele mai multe despre victoria care trebuie să vină, dar să vină odată!
Altfel, liniile de front se mișcă mult mai greu decât declarațiile, chiar și recentul impuls ofensiv al Rusiei în direcția Harkov se încadrează în limitele de eroare cu care se desenează hărțile atunci când se folosesc creioane cu vârfuri boante.
Sigur, au fost și evenimente, declarații, evoluții care au ieșit oarecum din monotonia cu care ne-a obișnuit războiul în ultima perioadă:
· imediat ce a devenit evident că Rusia a deschis un al doilea front, secretarul de stat Antony Blinken s-a deplasat la Kiev, a patra oară de la începerea conflictului, unde a precizat că armele americane oferite Ucrainei pot fi utilizate așa cum apreciază Ucraina, deci inclusiv pentru ținte de pe teritoriul Rusiei;
· mai pe seară, secretarul de stat a și performat (cuvântul nu e în DEX, dar va fi în curând), în unul din localurile kievene, ”Barman Diktat”, cu un hit al lui Neil Young, ”Rocking to the Free World”, despre care gurile rele spun că ar avea urme de autoironie la adresa unor realități sociale americane din anii 90. Hitul, să ne înțelegem;
· pe timpul vizitei lui Blinken la Kiev, omologul său ucrainean, Dmitro Kuleba, a avut și el partea sa de tet-a-tét cu oaspetele american, tot într-un local, o pizzerie deschisă de un veteran de război. Alți cârcotași s-ar întreba dacă e vorba de același război pe care îl prezintă, seară de seară, televiziunile. De vreme ce nu e o problemă să petreci o seară liniștită, într-un local în trend, într-o capitală asediată și unde sunetul alarmelor aeriene e fond sonor permanent;
· pe 18 mai a intrat în vigoarea noua lege a mobilizării, cea care a scăzut vârsta de încorporare de la 27 la 25 de ani, obligă toți bărbații între 18 și 60 de ani să se înregistreze la birourile de recrutare și, punct intens dezbătut, nu prevede nimic despre demobilizare, chiar dacă sunt soldați care se află de doi ani pe front;
· un protest inedit la adresa legii a fost organizat, pe autostrada Kiev – Odessa, de către șoferii de TIR care, conform noii legi, pot fi mobilizați atunci când trec granița să efectueze transporturi internaționale;
· pe 20 mai a avut loc, în mod virtual, cea de-a 22-a reuniune a ”formatului Ramstein” / grupul de state care sprijină Ucraina, activitate pe timpul căreia secretarul american al apărării, Lloyd Austin, a precizat că prioritățile acestui sprijin sunt pentru „sisteme vitale de apărare aeriană care ajută Ucraina să respingă valurile de rachete rusești, UAV-uri iraniene și muniții nord-coreene”. Ceva îmi spune că un sistem Patriot din cele achiziționate de România, cel operațional, desigur, ar putea să... dar mă opresc aici;
· și, la acest punct, o paranteză: tragedia din nordul Iranului, soldată cu decesul unor foarte înalți oficiali iranieni, printre care și președintele Ebrahim Raisi, l-a promovat automat în această funcție pe fostul vicepreședinte, Mohammad Mokhber, despre care se afirmă că ar fi condus negocierile cu Rusia privind furnizarea vestitelor UAV-uri Shahed-131 și Shahed-136, devenite, în traducere rusească, Geran-1 și Geran-2. Teoriile conspiraționiste care sprijină ”scenariul ucrainean” par a fi fără obiect;
· tot pe 20 mai s-au încheiat cei cinci ani de mandat ai președintelui Zelenski. Sigur, pentru perioade de război există prevederi constituționale care prevăd condițiile de continuare a mandatului, nu numai al președintelui dar și al altor instituții politice alese. În Ucraina, însă, este doar lege marțială, încă de la începutul conflictului, nu și o declarație și o stare formală de război. Constituția nu prevede ce se întâmplă cu această continuitate a puterii, fără alegeri, pe timpul legii marțiale. Imperativul situației – nu e nicio îndoială că Ucraina se află sub atac – impune continuitate. Dar situația poate deveni mai greu controlabilă politic și în planul legitimității în cazul unor tratative de pace, oficialii ruși au și făcut declarații în acest sens, sau al unor evoluții negative interne. Probabil nu e întâmplător faptul că au apărut în această perioadă o serie de sondaje care apreciază că președintele Zelenski se îndreaptă către un prag minim de încredere. Chiar și un canal media occidental foarte important, precum The Economist, dedică un articol acestui eveniment, sub titlul ”Mandatul de cinci ani al lui Volodimir Zelenski se încheie pe 20 mai”, urmat de subtitlul ”Dar el nu are de gând să demisioneze sau să organizeze alegeri în timpul războiului”. Orice s-ar spune, după 21 mai acoperirea constituțională a puterii de la Kiev este interpretabilă și, probabil, nu va trece mult timp până când se va întâmpla și acest lucru.
Dar, cum spuneam, și războiul e un spectacol, o dramă, o tragedie, cu actori care, sute de mii, trec partiturile de la unul la altul, pentru că nu toți supraviețuiesc primelor acte, nu toți vor ajunge și la finalul piesei.
Descrierea situației pe liniile de front este destul de gri chiar și pentru structurile de analiză care au fost cele mai optimiste privind șansele Ucrainei de a prevala în acest război.
Astfel, un studiu publicat de RUSI / Royal United Services Institute, cu titlul neguros ”Avantaje combinate”, face o trecere în revistă a domeniilor în care armata rusă a început să domine situația pe câmpul de luptă, plecând, desigur, de la ipoteza preliminară – aș spune și obligatorie la orice studiu occidental care se respectă - că rușii suferă la capitolul calitatea pregătirii militare:
· noua ofensivă din Harkov are obiectivul de a lungi liniile de front pentru a dispersa și mai mult armata ucraineană;
· rușii au acum și avantajul numeric, ajungând la 510.000 militari dislocați în Ucraina;
· deși au avut pierderi masive în război și au demonstrat că nu sunt capabili de operații de amploare (afirmă RUSI...), rușii perseverează în desfășurarea de atacuri pe toată linia de confruntare, ținând sub presiune armata ucraineană care începe să cedeze, ici – colo;
· ca să reziste, ucrainenii au fost, la rândul nevoiți, să disperseze piesele de artilerie;
· ceea ce a permis ca, în cazul unor concentrări ad-hoc ale forțelor ruse, acestea să aibă succese în anumite sectoare de front;
· probabil, ofensiva din regiunea Harkov se va dezvolta pe direcția principalului oraș din regiune pentru a obliga Kievul să redisloce forțe pe această direcție, slăbind, astfel, frontul din Donbas;
· după care ofensiva se va relua cu și mai multă vigoare pe acest al doilea front, unde rușii vor continua să macine apărarea ucraineană, nefiind capabili, spune studiul, de atacuri masive în adâncime dar utilizând cu abilitate avantajul numeric avut la dispoziție pentru a înainta, kilometru cu kilometru;
· prevalența atacurilor ruse este facilitată și de faptul că spațiul aerian este dominat de forțele Kremlinului care pot bombarda fără rețineri unde și cât doresc;
· frontul se poate stabiliza, spune tot RUSI, dacă sprijinul militar de la partenerii occidentali va sosi la timp, cu cât întârzie mai mult, cu atât rușii vor putea să speculeze și să combine avantajele lor, cantitative în primul rând;
· dar nici măcar partenerii occidentali nu vor putea oferi o soluție pe termen lung, principala rezolvare fiind tot în mâinile ucrainenilor, prin creșterea numerică a forțelor lor, înlocuirea unităților care au fost mult timp în prima linie, antrenarea rezervelor etc.;
· doar în acest mod, sprijin tehnic occidental și extindere cantitativă a forțelor ucrainene, Kievul poate obține un spațiu de respirație pentru a recâștiga inițiativa pe front.
De dincolo de Canalul Mânecii, lucrurile se văd mult mai clar, nu-i așa?
Michael Bohnert, un expert al RAND / RAND Corporation (Research ANd Development), un think tank din California dar cu influențe inclusiv în Washington D.C., având filiale în Europa și Australia, a identificat o parte din soluțiile aflate la îndemâna Ucrainei și partenerilor săi ca să iasă din situația dificilă în care se află în acest moment.
Nu sunt chiar la fel precum cele ale RUSI, dar analiza militară și de securitate nu e știință exactă, ca matematica, funcționează și cu abordări inovatoare.
Mai ales când important nu e rezultatul, acesta se știe, Kievul trebuie să câștige, ci modul în care se poate ajunge la el.
Pentru Bohnert, e și mai simplu, nu e o demonstrație lungă, poate fi și titlu de articol: ”Ucraina poate învinge în continuare Rusia. Totul se reduce la suficient ajutor occidental.”
O forță de 14 până la 21 de brigăzi noi, bine echipate ar putea face diferența.
Analistul crede că ceea ce a lipsit până acum, timp de doi ani și jumătate, a fost un pic de teorie: ”Ce m-a cam deranjat este că suntem de doi ani și jumătate în acest război și nimeni nu a prezentat încă o potențială teorie a victoriei.”
Și ca să nu rămână vorbă în vânt, Bohnert a și calculat prețul victoriei ucrainene: 54 – 72 miliarde de dolari pe an pentru muniție (proiectile de artilerie și rachete, în primul rând), de ajuns ca ucrainenii să treacă din nou la ofensivă.
Ucrainenii trebuie doar să facă rost de oameni, bine ar fi pentru 21 de brigăzi a câte 4.000 de militari fiecare.
Sigur, nu e ușor, explică tot el, în continuare: ”21 de brigăzi reprezintă aproximativ 50 până la 60% din armata americană în serviciu activ... practic, e echivalentul armatei britanice, germane sau franceze, cu antrenamentul necesar și dotate 100% cu echipamentul de care au nevoie.”
Ideea este că Ucraina poate face rost de oameni, apreciază analistul, trebuie și partenerii să contribuie cu partea lor, în primul rând cu echipamente și muniție.
Diferența dintre defensivă și ofensivă este de la un sprijin de 20 – 35 miliarde de dolari, ceea ce ar permite Ucrainei doar să reziste și atât, la 54 – 72 de miliarde de dolari, bani doar pentru muniția necesară pentru ca forțele ucrainene să treacă la ofensivă și să învingă.
Echipamentele, antrenamentul celor nou mobilizați, ar putea dubla aceste praguri financiare.
Cine vrea victorie, știe acum prețul acesteia.
„Nu este imposibil, e foarte fezabil. Va fi nevoie doar de bani.”
Acum, că s-a rezolvat și problema unei teorii a victoriei, totul devine mult mai simplu, piesa se poate îndrepta spre final.
Tocmai când începusem să ne obișnuim cu spectacolul.
Se încarcă comentariile...
